“Printre rânduri : Ecouri ale evenimentelor din 1956 în România” la Braşov, Iaşi şi Bucureşti

Argument

Morti neingropati? Martorii unei epoci? Lipsa memoriei colective? - sau doar o banda de vinovati? Eroi necunoscuti ingropati fara funeralii?
Andreea Varga

Locotenent Margineanu Teodor (1932-1957)
Condamnat la moarte si executat




Expoziţia “Printre rânduri : Ecouri ale evenimentelor din 1956 în România” ajunge în luna decembrie în alte două oraşe din ţară şi în Capitală. Organizată de Institutul Cultural Român împreună cu Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România - cu sprijinul Consiliulului Naţional de Studiere a Arhivelor Securităţii, Ambasadei Republicii Polone la Bucureşti, Institutului Cultural Italian şi Ministerului Culturii şi Cultelor – expoziţia, realizată de istoricul Andrea Varga, şi îşi propune să fixeze în memoria colectivă importanţa evenimentelor din România anului 1956.

Dincolo de rolul ei educativ, expoziţia reprezintă un manifest pentru casarea sentinţelor politice şi pentru reabilitarea tuturor celor care, de-a lungul timpului, au luat poziţie împotriva regimului comunist.

Expoziţia va fi vernisată la Braşov, la Casa Culturală Reduta, pe 4 decembrie la ora 18.30 şi va putea fi vizitată până pe 10 decembrie.

De la Braşov, expoziţia se va muta, până pe 17 decembrie, la Iaşi. Vernisajul va avea loc pe 12 decembrie, în holul Rectoratului Universităţii Alexandru Ioan Cuza, la 18.30.

Vernisajul de la Bucureşti va avea loc pe 19 decembrie, în holul Teatrului Naţional Bucureşti, la ora 18.30. În Capitală, ultima etapă din itinerariu, expoziţia va putea fi vizitată până pe 19 ianuarie 2008.



Vreau să fiu om!

Vreau să fiu om, un om adevărat,
Să simt ce este viaţa în care rătăcesc
Să simt că-s mai presus de tot ce s-a creat,
Să simt că este în mine ceva dumnezeesc.

Vreau să ştiu că sunt stăpân pe cuget
Şi să creez cu slabele-mi puteri;
În grai aş vrea să spun şi nu în muget,
Şi gând şi bucurie şi dureri.

Vreau să fiu un om legat de acest pământ,
Pe care să mă mişc încet ca o furnică
Să stau, s-admir frumosul şi să-l cânt,
Să nu cunosc pe lume cuvântul teamă-frică.

Ca om, vreau bucurii şi chiar dureri
Din alternanţa lor se naşte nemurirea;
De-ar fi să gust numai plăceri
Mi s-ar urî cu viaţa şi-aş pierde fericirea.

Vreau să fiu om, nu vită, nici maşină
Condusă la abator de cei nemernici
Nici fierul vechi prin colţuri de uzină
Lăsat în părăsire de muncitori nevrednici.

Vreau să fiu om, liber să trăiesc,
Să fiu stăpân pe mine şi gândurile toate
Sunt om şi lanţ de câine nu primesc
Mai bine mor luptând pentru dreptate.

Ca om, mi-e dor de muncă şi să trăiesc din ea;
Din munca mea să alin dureri şi suferinţi
Şi orice alinare să se prefacă în stea,
Să lumineze calea celor umili, dar mulţi.

Când unii sufăr, durerea-n mine fierbe
Şi clocoteşte ca apele-n vâltori
Când fericiţi sunt alţii, îmi pare că-s flori în jerbe
Ce se arunc în suflet, ca-n timp senin pe mare.

Simt tot şi totul, în suflet îmi vibrează
Ca strunele întinse pe vioară
Din ele, gânduri în mine fermentează
Şi din divin şi-n mine o parte se coboară.

Din pildele ce-n dar îmi dau natura
Vreau mari cununi de gânduri să-mpletesc;
Din gânduri să creez atât cât mi-e măsura
Turnată-n eul meu, din dar dumnezeesc.

Vreau să fiu om, un om adevărat,
Să simt ce este viaţa în care rătăcesc
Să simt că-s mai presus de tot ce s-a creat
Să simt că este în mine ceva dumnezeesc.

Ioan Faliboga, învăţător, liderul Comitetului Naţional de Eliberare
Tg. Mureş, 18 mai 1956

Condamnat la moarte

Arhiva CNSAS
Document livrat Securităţii de către informatorul „Moldovan Marin”