La multi ani, Paul Goma

Paul Goma-Fragmente de portret aniversar
de Liviu Cangeopol

Ca roman care traieste in afara granitelor geografice ale patriei, am suferit in toti acesti ani fara sa pot face nimic decat sa iau nota cu amaraciune de procesul dizolvarii vechii Romanii. Cu fiecare generatie care se stinge, taramul mioritic isi mai pierde un strat din aura de mit patriarhal de odinioara si se afunda tot mai mult in ingalarea agresiva a ciocoismului de mahala cvasi-democrata de blocuri comuniste in ruina. Dar adevarata nenorocire deriva din ecuatia ca degradarea fizica duce la degradarea umana.

***
Chipul chinuit al tarii de azi este strabatut de doua vicii esentiale: amnezia colectiva si inselatoria generalizata, ambele decurgand dintr-un prejudiciu major- absenta simbolurilor nationale. In timp ce trasaturile patriei au fost pervertite sub fardul ipocriziei infractionale ori incuiate in morga spaimei de a iesi din noapte, trecutul ei se tulbura inexorabil. Poate fi ea readusa la starea de gratie ancestrala? E cu putinta reconstructia, cand au fost pierdute schitele proiectului?

***
In lipsa simbolurilor nationale, multimile alcatuiesc gloate asociate sub imperiul amenintarii. Gloata de la poalele Carpatilor. Simbolurile cu orice pret nu sunt de ajuns. Daca ele se trag din zonele crepusculare ale ignorantei, agresivitatii si faradelegii, gloata va deveni cel mult o adunatura.

***
Sa presupunem ca ar veni clipa cand din ceturile purgatoriului balcanic o mana de oameni ar ajunge sa-si doreasca refacerea paradisului romanesc. Unde vor regasi modelul uman cantat de poeti si descifrat de filosofi, amprenta genetica a societatii? In afara vointei divine, nu avem decat un raspuns: in biografiile si operele exemplare ale marilor caractere prevazute cu har evocator.

***
Am scris candva ca Paul Goma reprezinta poporul roman in exil. Pentru ca, intre timp, panza simbolurilor noastre a continuat sa se destrame, s-ar putea spune ca este tot ce-a mai ramas din acel popor. Privesti si nu recunosti; identifici si refuzi sa crezi. Cei buni au devenit rai, cei rai au ajuns fiare; impostorii, senilii si egolatrii sunt priviti drept glorii ale culturii; securistii gestioneaza acum averea morala a contemporanilor, iar hotii sunt distribuitorii racnitori ai legii. Aceasta Romanie a lor va pieri mistuita pe dinauntru de adevarurile care azi nu se mai vad.

***
Mesajul genetic al unei natiuni se afla in opera marilor creatori, pentru ca ei au cizelat-o. Dumnezeu ni i-a dat pe Eminescu, Caragiale, Creanga, Mateiu, Cioran, Arghezi si Pastorel. Din opera lor poate fi reconstituita Romania de dinainte de comunism. Pentru perioada neagra ii avem pe Alexandru Monciu-Sudinschi si Paul Goma. Au romanii nevoie de o oglinda care sa le arate diformitatile? Daca vinovatul incearca sa-si uite crima, ignorarea lui Goma este pentru romani elixirul care le prelungeste boala, drogul care ii ajuta sa-si suporte mai usor trecutul falsei
glorii si prezentul dezonorant al mizeriei, betia care ii taraie in genunchi spre nenorocirea zilei de maine.

***
Popor… Destin… Istorie… Romanii de azi au reusit sa devalizeze orice, nu numai banci frauduloase si uzine falimentare, ogoare sterpe si paduri anemice, septeluri de vite ologite si halci slinoase din patrimoniul national, dar si sensul notiunilor inaltatoare, facand din limba romana un depozit inert de cuvinte goale si de poceli barbare. Inima se zbate pe talerul recunoasterii si al recunostintei. In absenta lor, nu reprezentam nimic.

***
La cine sa faci apel pentru dreptate, cand toata puterea, pana si cea la nivel de stana parasita, de atelier in paragina ori de editura de apartament se afla in mana uzurpatorilor? Cine sa faca dreptate celui pe care l-au nedreptatit cu totii, plecand de la fostii prieteni si colegi de breasla artistica si pana la cei care aveau nevoie de el ca sa scape de lanturi? Cum sa fie reparata injustitia cand injustitia este oxigenul si faradelegea sangele organismului in care convietuiesc romanii de azi?

***
In alta tara ar fi existat un institut pentru condamnarea comunismului care sa-i poarte numele - la noi, sunt coplesiti cu onoruri turnatorii. In alta tara, opera lui ar fi constituit obiect de studiu liceal si universitar - la noi, sub lauri grei gem de imbuibare impostorii. In alta tara, Academia l-ar fi asezat intr-un fotoliu de mare demnitate, iar universitatile i-ar fi acordat titluri onorifice - la noi, cei mai ilustri academicieni si universitari sunt experimentati colaboratori ai Securitatii care si-au apropiat diplome de doctorat prin acte de vitejie delatoare. In alta tara… De ce in alta tara si nu in Romania noastra, cea peste care au suprapus, pana la asfixiere, sfidare, deradere, agonie, letargie si dementa, adunatura lor de manea, dezmat, caricatura si jaf?

***
Un exemplu recent ilustreaza elocvent optiunile clasei noastre politice vizavi de reperele morale si facaturile de serviciu. Se spune ca decizionalii bastinasi fug de Paul Goma ca de tamaie, pentru ca acesta ar fi jignit intreaga suflare a patriei, de la Corneliu Coposu (fost Senior) la Traian Basescu (azi presedinte). Putini au scapat vitriolantelor lui scrieri, carora nimeni nu le-a putut gasi vreo pricina de incoltire (exceptand facatura securistoida a rasismului, care, in cazul altora, functioneaza sub privirile indulgente ale detractorilor gomici fara nicio sperietura). Se schimonoseste ratiunea la ideea comparatiei, dar, fortand aparentele, in aceeasi categorie s-ar incadra si C.V. Tudor. Numai ca in timp ce observatiile acide ale lui Paul Goma sunt obiective si riguros intemeiate, pamfletoaiele lui Vadim pacatuiesc prin subiectivism umoral, imoral, mincinos si continuu schimbator in functie de ordinele papusarilor zilei.

***
Atat Paul Goma, cat si C.V. Tudor au ofensat o groaza de personalitati active. In mod ciudat, personalitatile au reactionat diferit la stimuli similari. Ion Iliescu, Adrian Nastase si clica lor hulpava, dar si Traian Basescu, impreuna cu echipele lui de teroristi culturali si utecisti politici, au trecut repede peste tonele de injurii deversate in capul lor de imundul securist de la PRM si, cand conjunctura a fost favorabila (ei au decis momentul), s-au pupat sub camerele de luat vederi si s-au sters cu cravatele pe buzele unsuroase. Oricat ar injura, C.V. Tudor nu-si pierde niciun aliat, iar rivalii sai politici s-au agitat sa-i asigure un loc caldut sub pavaza imunitatilor parlamentare. In schimb, oricata dreptate ar avea, Paul Goma continua sa fie hulit ori macar evitat cu grija de “lumea buna” a golanimii superioare de partid si de stat.

***
Au iertat scriitorii romani toata dezonoarea indusa de colaboratorii Securitatii, revarsand fluvii de stima academica si balastiere de pretuire sociala peste “bietii” nostri turnatori. Lui Paul Goma nu-i pot ierta crima de a fi fost obligati sa-l izgoneasca din randurile lor la cererea Securitatii si rusinea de a se fi zvarcolit la picioarele nespalate ale Partidului pe care el a avut cutezanta sa-l infrunte. Cand oglinda te arata stramb si ticalos, e mai simplu sa spargi oglinda decat sa te schimbi.

***
Nu sta Romania intr-o rana, gata sa se pravale? Ce tara ar putea fi recreata din opera si viata lui C.V. Tudor? Nici nu ar fi nevoie, deoarece cosmarul care le-a facut posibile nu si-a oprit o clipa motoarele.

***
Un popor poate fi batut pentru propriile erori, poate fi pedepsit pentru deciziile conducatorilor, dar cand ii batjocoreste pe cei care au mizat totul pe cartea adevarului si a demnitatii umane se spune ca a cazut sub semnul blestemului, pentru ca numai furia divina mai poate explica atata nebunie si nelegiuire. Paul Goma s-a zbatut sa redea poporului roman ceea ce comunismul i-a confiscat: nobletea fireasca a decentei de toate zilele. Iar poporul, cazut in capcana fricilor marunte si a mizeriei provocate, i-a intors spatele, injurand si uitand.

***
Prezenta permanent, uitarea nu poate fi uitata.
Ignorata, nedreptatea sporeste.
Noptile patriei sunt din ce in ce mai lungi.
La multi ani, Paul Goma!

New York Magazin, miercuri, 1 octombrie