Help! Sa reconstruim impreuna destinul unui brasovean de exceptie: Haralamb Ionescu

Incercam sa construim portretul, sa scoatem la lumina destinul unui brasovean de exceptie. Un om despre care n-am auzit pana acum si despre care nu exista aproape niciun fel de date publice. Insa, acest om s-a manifestat maret si extraordinar in anii terorii comuniste, asumandu-si constient riscurile teribile, consecintele inevitabile pentru indrazneala de a denunta lumii abuzurile regimului socialist al lui Nicolae Ceausescu. Cu adevarat un erou, un erou brasovean, dar un erou total necunoscut, despre care foarte putini brasoveni probabil ca stiu.

Este vorba despre avocatul Haralamb Ionescu. In anii '70, perioada in care toata propaganda comunista se zbatea sa arate lumii cat de popular si iubit este Nicolae Ceausescu, el a trimis o scrisoare secretarului general al ONU, acuzand incalcarea drepturilor omului de catre regimul comunist. Reactia autoritatilor a fost imediata si extrem de dura. Nu, nu l-au azvarlit dupa gratii, ci au apelat la o arma mult mai subtila, insa infinit mai dureroasa: psihiatria. Au incercat sa-l declare nebun si sa-l interneze ca atare.

Detalii fugitive despre ce s-a intamplat cu Haralamb Ionescu apar in filmul "Cold Waves" al lui Alexandru Solomon, un documentar despre postul de radio Europa Libera. De aici, din spusele psihiatrului Ion Vianu, ce vorbeste despre utilizarea psihiatriei ca arma politica, am aflat despre acest brasovean: "Ca sa va imaginati putin (…) era cazul unui avocat în vârsta, Haralamb Ionescu, de la Brasov, care a venit la Spitalul Central dupa ce facuse urmatoarea actiune: scrisese Secretarului General al Natiunilor Unite pentru a-i spune ca nu sunt respectate drepturile omului în România (…) Mi s-a cerut atunci sa fac parte din comisia de expertiza si am refuzat."

Si cam asta este aproape tot ce a ramas public despre gestul lui Haralamb Ionescu. Numele lui mai apare intr-un raport din 1978 al Amnesty International, in care se vorbeste despre violarea drepturilor omului si utilizarea abuziva a psihiatriei in Romania. In rest nu se stie nimic, nimic despre ce s-a intamplat cu el, nimic despre destinul sau. Gestul sau a fost cu atat mai remarcabil si curajos cu cat, prin prisma meseriei sale, stia foarte bine in ce se baga si care vor fi repercusiunile.

Actiunea lui Haralamb Ionescu este similara cu gesturile eroice ale muncitorului Vasile Paraschiv de la Ploiesti sau scriitorului Paul Goma de la Bucuresti. La fel de indrazneata si cu consecinte la fel de devastatoare in plan personal. Diferenta este ca mai nimeni n-a auzit de acest brasovean. Probabil ca a decedat curand dupa aceea, probabil ca n-a avut urmasi sau ca apropiatii au fost prea inspaimantati sa-i duca amintirea mai departe.

Credem ca acest om nu trebuie uitat. Credem ca avem nevoie sa fie parte a istoriei noastre, a istoriei Brasovului, un reper pentru prezent si viitor. Avem nevoie ca istoria noastra recenta sa nu retina numai aceste nulitati tipatoare care populeaza viata publica locala de zeci de ani.

Asa ca, daca credeti ca este util, faceti vorbire despre Haralamb Ionescu si pe site-urile sau blogurile voastre, dati mai departe pe Facebook sau pe unde stiti. Cineva, undeva, trebuie sa stie mai multe despre acest om. Haideti sa-i recuperam impreuna memoria.

“S-ar putea gandi cineva ca exista astazi in Romania forte sociale capabile sa puna in pericol sistemul nostru socialist? Cred ca nu... Fara indoiala, tovarasi, nici un taran cooperator, nici un muncitor... nici un intelectual n-ar putea permite cuiva sa puna la indoiala soliditatea si forta socialismului in Romania. Fireste, pot exista si nebuni. Si vor exista intotdeauna. Dar pentru nebuni societatea noastra socialista dispune de mijloacele necesare, inclusiv camasa de forta." Nicolae Ceausescu, la 1 noiembrie 1968, intr-o alocutiune adresata studentilor din Bucuresti