Despre eroi si minciuni. Cine a fost mai erou, Chira sau Lala?

Claudiu Chira a murit in Afganistan pentru ca si-a dorit sa castige mai multi bani. El nu s-a dus acolo pentru a salva Romania, Brasovul si Rasnovul de pericolul taliban. S-a dus sa castige 3.000 de dolari pe luna intr-un razboi care nu este al lui si nici al Romaniei. Si-a asumat un risc de a se implica direct intr-un conflict in care nimeni din tara asta nu a fost intrebat daca isi doreste sa fie parte. Sigur, Romania este parte a unor conventii si angajamente, dar la fel sunt si alte tari care si-au diminuat considerabil sau chiar retras participarea. Romania se manifesta mai departe ca o sluga proasta si plina de harnicie si solicitudine pentru un colt de paine uscata si o bataie pe crestet. Trimite carne de tun profitand de disperarea, saracia sau nevoia de mai bine a propriilor cetateni. Sute, mii de militari stau la coada pentru misiuni in Irak sau Afganistan. Stiu unde merg si ce ii poate astepta. Nu o fac din patriotism, ci pentru mai binele familiilor lor. Pe care oficialitatile statului il tranzactioneaza si il negociaza cu un cinism infiorator. "Ai 3.000 de dolari ca sa te expui mortii. In caz de ghinion, se aleg ai tai cu 100.000 de dolari. Te bagi?". E coada.

Este tragica moartea lui Chira, dar de-a dreptul obscena atitudinea autoritatilor, oficialitatilor fata de aceasta drama. A devenit un Horia, Closca si Crisan intr-unul. Eroul care a salvat neamul. De la ce? "„Adevărata istorie se scrie cu lacrimi şi durere. El a scris-o cu sînge. Claudiu ne-a reprezentat pe noi acolo, în Afganistan, şi trebuie să privim cu recunoştinţă sacrificiul lui." s-a setat pe modul emotional primarul de Rasnov, Vestea. Alaturi de prefect, mitropolit, inalte oficialitati si transmisii in direct la televizor. Hm, deci in Afganistan se decide mai binele romanilor. Chira a devenit erou pentru ca a avut ghinionul sa treaca peste o mina si sa moara. Erou, pentru ca statul roman, confiscat de impostori si slugi, are nevoie sa se legitimeze cu simboluri sacre fata de oamenii pe care ii trimite la moarte. Sa ii pacaleasca.

Intrebarea din titlu suna dur si cinic. Dar da masura ipocriziei si falsitatii autoritatilor. Gheorghe Lala s-a aventurat spre moarte fara perspectiva unei recompense. Pentru ca implicarea benevola si altruista a indivizilor nu reprezinta o politica a statului roman, ei trebuind sa se manifeste organizat si cu aprobare in prealabil, Lala a fost onorat formal si categorisit "decat" cu un titlu de "cetatean de onoare", si ala in absenta familiei. Doar nu a murit pentru a salva plaiul mioritic si crestin de mujahedini.