May 25, 2009

Sad but TRU

Traian Razvan Ungureanu a fost foarte sprintar pe scena electorala a PDL de duminica din Brasov. Topaia voios cu verbul lui vibrant dintr-un capat in celalalt, cuvintele isi atingeau ascutit tinta, zicerile i se pravaleau peste hahaitul bucuros al multimii, era parca acelasi TRU. Care le zicea adevarat, candva. Adica, si ce daca s-a bagat intr-un partid, nu asta-i calea practica de a-ti rupe ideile de teorie? Nu este mai bine sa depasesti nivelul de simpatie asumata si des declarata inspre activismul concret si implicarea directa? Adica de ce n-ar mai fi acelasi TRU, care de pe undele BBC dadea speranta ca minciuna si impostura n-au invins in Romania unui Adrian Nastase, care de prin "22" sau "Evenimentul Zilei" sau "Cotidianul" pleznea taios peste soriciul gros si impanat de ipocrizie, hotie, imoralitate al putredei clase politice? Iata, este!, un om onest, cu simpatii si antipatii brutal declarate intr-o societate ce a transformat echidistanta in virtute pentru a-si masca lasitatea, un om hotarat sa dea o aplicatiune practica filosofiei sale politice in singurul loc in care poate naste pui vii, politica.

Si totusi, ce era la nelalocul lui? Ce izbea, ce nu se potrivea, ce nu cadra in acest joc ofensiv al lui TRU? Spectatorii aplaudau, el suta bine si indesat, ce era rau? Chiar foarte rau. Era si este ca era parca din echipa adversa. Ca ai lui coechipieri pareau a fi transferati de la echipele celelalte, alea pe care tot incerca de atata timp sa le dribleze, sa le fenteze, sa le umileasca, inainte de a le invinge. Alea al caror joc bazat pe blaturi il dispretuieste de atata timp.

Pe scena de la Brasov, TRU juca si batea fericit din palme alaturi de o Elena Udrea si de un George Scripcaru. Elena Udrea, un simbol al parvenirii, incompetenĊ£a ojata cu vocea razgaiata, un fel de Adrian Nastase impinsa pe la spate de catre un Escu, impresionat de giumbuslucurile si adoratia devotata. Iti aduci aminte, TRU, de prietenul tau, Nastase? Il ai acum, aproape, intr-o forma blonda, la fel de ambitioasa si mult mai frivola. Si mai ai un simbol al devenirii politice. Vicepresedintele si seful tau de partid, Scripcaru de la Brasov. Liderul a carui onestitate se masoara in vilele care nu apar in declaratia de avere, a carui vocatie democratica se invarte in jurul autoproclamatei calitati de "stapan" al orasului, al carui respect fata de libertatea cuvantului rezoneaza din umilinta suportata de angajatii ziarelor si televiziunilor sale, cel pentru care chiar "cuvantul" este supus bunului sau plac, care este, iar nu regulilor limbii romane. Iti aduci aminte, TRU, de omul politic Marean Vanghelie? Tocmai ce ti-ai afirmat, alaturi de el, aspiratiile la normalitate si civilizatie.

Basescul tau nu mai este el insusi, ci mai ales suma indivizilor care se incolacesc sub razele sale. Care au parazitat "adevarul", "dreptatea", "moralitatea", "corectitudinea", "justitia" si mai ales "speranta". "Sad But True".

1 comment: